www.cufarulmamei.ro

Pentru a accesa noile mele articole, te astept pe pagina mea http://www.cufarulmamei.ro sau pe pagina de Facebook -Cufarul mamei https://www.facebook.com/Cufarul-mamei-1627875780826785/.

Multumesc,

Ellie

Anunțuri

10 luni de perfectiune bebeluseasca.

2015-10-02 18.23.35

Se spune ca atunci cand esti fericit timpul curge repede in clepsidra vietii, iar de cand sunt mama nu mai am idee ce zi a saptamanii bifez sau ce data ar trebui sa rup din calendar. Ieri eram gravida si acum am doi grasani in fata ochilor. Ii privesc, au crescut repede, inca nu imi vine sa cred ca sunt ai mei, ca au fost in corpul meu, bucatele rupte din mine. Mi-e sete de ei, le mananc degetele, le sarut cu drag nasul cald, ii tin strans in brate si respir mirosul de bebelus imbinat cu cel de lapte. Cel mai frumos miros din lume.

De cand au crescut sunt foarte activi si curiosi, iar somnul a trecut pe plan secund lasand in fata dorinta de cunoastere a lumii din jur. Incerc in rutina zilnica sa includ cu fiecare din ei o plimbare prin apartament, le prezint fiecare coltisor al casei si ii las sa atinga tot ce este nou pentru ei. Fiecare are locusorul lui sau obiectul care ii starneste rasul. De ceva timp incerc sa nu-i mai compar, fiecare cu ritmul lui de crestere si preferintele lui si am placuta surpriza sa privesc doi bebelusi diferiti. Cand am aflat ca sunt insarcinata cu gemeni am avut frica ca o sa imi placa mai mult unul din ei. Am stat si am analizat pe cat se poate de obiectiv situatia. Cand stau de exemplu cu Rares ii ador gropitele din obrajii pufosi cand zambeste, o ciresica dolofana, manutele grasane si cand il iau in brate efectiv sta lipit de pieptul meu precum timbrul pe plic. Apoi vine in bratele mele Radu, micutul meu brunet cu ochii ca ai mei si ras zgomotos, care isi pune manutele pe fata mea, curios inca din primele zile. Ii ador pe amandoi la fel, sunt indragostita fara leac si simt ca atunci cand ai mai multi pui, dragoastea ta creste si nu se imparte. Sper din tot sufletul meu sa reusesc sa fac in asa fel incat ei sa nu creada ca eu am un preferat, sau ca ii tin partea mai mult unuia dintre ei. O sa fie si situatii in care o sa gresesc fata de ei, nu exista parinte perfect. Imi amintesc ca eram afectata cand eram pedepsita de ai mei, insa acum privesc altfel situatia, stiu ca am fost un copil energic si faceam numai nazbatii. Incerc sa aplic ce imi placea la mama mea si sa evit ce imi provoca suparare. Le vorbesc zilnic despre asta si multe altele, imi place sa le povestesc diverse si consider interesant sa am o comunicare cu puii mei si indirecta, sa le povestesc situatiile din punctul meu de vedere. Mi-a venit ideea, inca de la  prima luna de viata, sa le fac adresa de email si asa le trimit la cateva zile un gand. Le povestesc despre ei la varsta bebeluseasca, atasez poze si filmari, primul „mama”, sau prima ridicare in picioare. Mereu pe mama o consideram rea cand ma certa sau pedepsea, poate daca citeam trairile si argumentele ei o percepeam altfel. O sa avem si noi discutiile noastre, insa sper sa le rezolvam frumos si sa invat sa-i ascult.

Am pornit in aceasta aventura de 10 luni, pasim impreuna intr-o lume necunoscuta, cunoastem lucruri noi si experimentam sentimente. As vrea sa ramana bebelusi mult timp, chiar daca stiu ca si celelalte etape ale varstei sunt deosebite. Multumesc R&R ca in fiecare dimineata am parte de cea mai frumoasa trezire de pe pamant…nimic nu egaleaza strigarea puiului tau „mamaaa” si zambetul cand iti vede chipul, iar la mine bucuria e dubla, ca na asa-i cu gemeni.

O zi frumoasa,

Ellie

Si mamicile au nevoie de o pauza!

„Daca ai nevoie de mine, suni si vin repede cu un taxi”spun grabita mergand spre usa de la intrare. Stau pret de 1 minut in fata oglinzii. Parul arata bine, iar rochia albastra ascunde micile imperfectiuni ale abdomenului. Imi pun pantofii, apoi ceasul si bratara si privesc spre oglinda. Imi place ce vad, rochia scurta cu spatele gol, tocul de 10 cm… sunt din nou eu. „Te iubesc si vorbim la telefon”. Inchid usa si fug spre masina prietenei mele care ma asteapta sa mergem la petrecerea organizata de firma unde lucram.

Am un pic de emotii pentru ca imi vad din nou prietenele de la job. Nu imi este confortabila decizia de a rata baita bebelusilor, insa am vrut sa profit sa ne revedem pentru ca stand acasa nu am mai vorbit, am fost rupta de lume. Eu ocupata cu casa si baietii, iar ele cu jobul. Am ajuns, trag aer in piept si ies din masina. Imi trag prietena aproape sa nu cumva sa cad din cauza tocurilor. Macar intrarea sa fie spectaculoasa. Indrept umerii si spatele(1000 de ace simt ca imi intra in coloana)si precum un model de la Victoria’s Secret merg spre fetele mele. Pupaturile, complimentele si bucuria revederii sunt si ele prezente. Incepe sa-mi placa iesirea asta. In sala sunt deja foarte multe persoane, marea majoritate nu-mi sunt cunoscuti. Ei imbracati la 4 ace si nici vorba de o scama pe camasile de diferite culori, iar ele stralucitoare parca scoase din cutie. Oameni frumosi, tineri si plini cu chef de petrecere.

Aud vag „Cu ce sa va servesc, domnisoara?”din partea barmanului si deja simt euforia cum imi da coate, mai ceva daca luam un shot cu whisky. Timida comand un fresh si cuvantul „domnisoara” inca se plimba in urechea mea. Hm, nu se vede ca sunt mamica inseamna ca sotul cand imi ofera complimente nu vorbeste aiurea(toata ziua am servit doar micul dejun si apa, sa nu se accentueze burtoiul). Ne asezam comod pe scaune si punem de o barfa ca in vremurile bune. Ele interesate de viata de mama, iar eu de cum e viata de domnisoara. Eu finalizez rapid(rutina zilnica somn-pampers- mancare-curatenie nu are nimic wow)si astept cumintica sa aud ultimile noutati din viata lor. B. asteapta sa fie ceruta de sotie, C. sta  cu iubitul in apartament nou cumparat, V. povesteste ce peisaje a mai vizitat in afara granitelor romanesti, iar S. a cunoscut un nou tip. Dj-ul schimba muzica si se aud note ritmate, ispitind lumea la dans. Fetele avand un cocktail bifat simt invitatia muzicii, eu de la fresh simt cum Mos Ene apare in zona. „Hai un mic efort, ridica-te si danseaza”si incep sa-mi misc trupul. Picioarele nu le mai simt de la tocuri si stangace incep sa dansez. Pfa, din 1900 toamna nu am mai iesit in club(si am doar 27 ani)se vede ca am ruginit. Amorteala picioarelor nu o mai bag in seama si incep sa ma bucur de melodiile ritmate(in sfarzit alta muzica, „Boroboata” si „10 degetele” au fost detronate). In topaiala mea fericita o aud pe prietena mea spunand:”mai stam 30 minute si plecam.” Privesc ceasul, e deja ora 23, chiar ca timpul zboara cand te simti bine. Orice minut petrecut la party o sa-l regret in momentul trezirii baietilor. Precum o Cenusereasa mi-am propus la ora 12 sa fiu deja in pat, doar urmatoarea zi raman singura cu cei 2. Mi-am luat ramas bun de la gagicile mele, cu promisiunea revederii. In drumul spre usa de plecare am intalnit un Fat-Frumos, brunet, inalt care ma fixa cu privirea. Am zambit si am plecat spre casa, cu confirmarea ca inca mai sunt „pe piata”atragand multe priviri in seara asta.              A meritat sacrificiul a 4 ore din somnul meu pentru revederea cu prietenele mele, o iesire chiar face minuni si te deconecteaza de ce te astepta acasa. Complimentele primite mi-au regasit admiratia fata de mine(era ingropata adanc, cu toate pomenile facute, in urma celor 30 kg aparute in sarcina). Mamici trebuie sa reusiti sa aveti iesiri cu prietenele voastre, deconectarea de lumea pampersilor face minuni, o sa veniti cu multa pofta acasa sa-i vedeti. Meritati din plin cateva ore de relaxare, pana si noi avem nevoie de mini-concediu. Sotul sau bunicii se pot descurca cu bebelusii, iar voi profitati si iesiti din casa! Nu mereu ai chef de o intalnire, insa pofta vine… iesind :).

„Mamaaaaaa” in tandem mi-a dat trezirea, neuronii sforaie si corpul refuza sa se miste. O zi nebuna se contureaza!

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

20150925_214724

Timpul trece, consumati-l frumos!

                                                 

           Bebelusii au adormit dupa masa de fructe, am terminat de spalat vasele si mi-am pus fundul pe canapea, savurand un pahar cu must rece. Pornesc tv-ul si caut un canal de muzica. Gasit sursa potrivita pentru niste balade din anii 80-90, dar au aparut reclamele vietii. Hai una, hai a doua, a treia a inceput altfel. O reclama la bautura acidulata nu te astepti sa inceapa cu un bebelus care invata sa mearga, apoi avand aparitii la gradinita, scoala, finalizand cu el la vreo 25 de ani. Mesajul era”cu cat creste se indeparteaza de tine”. Neuronii au picat de pe scaune. Asa-i, cum am crescut aveam prietenele mele, nu acceptam sa mai merg cu mama pe strada ca adolescenta, apoi la 19 ani am plecat in capitala, iar la ai mei merg maxim de 3-4 ori pe an.

            Gemenii mei  la 9 luni deja nu mai vor sa-i tin in brate si sa-i strang la pieptul meu, jucariile luandu-mi locul. Lacrimile instant au inceput sa curga. Ca la un atac de panica simteam ca nu mai am aer si am fugit la ei in camera sa-i privesc. Dorm linistiti, au chip angelic si… au crescut, din mormolocii ce-i vedeam la ecografie la pufosi de 75 cm. Peste cateva zile fac 10 luni si simt ca au trecut foarte repede pe langa mine, parca am clipit. Dorm amandoi la fel, cu perna in brate si cu plusul favorit langa. Piticaniile o sa ajunga la 1,90 inaltime, cu gagicile dupa ei si sper cu gand de facultate in Bucuresti.

             Incerc zilnic sa fac rapid treburile casnice si sa fiu mereu langa ei, sa ne jucam, sa nu pierd vreun zambet. Vreau sa fac un plan de bataie pentru a optimiza timpul alaturi de ei; ma gandesc sa-i pun in scaunele lor in bucatarie cand gatesc sau spal vasele, cand dorm ei bifez curatenia si dusul, cumparaturile le pasez la sot. Mi-am amintit o conversatie avuta cu o prietena, mama, avand in dotare o fetita de 7 ani. Ea era genul de gospodina veritabila, cu ordine in casa ei, fara fir de praf si frigiderul full cu mancare gatita. Mereu in zilele libere fetita mergea in parc cu tatal ei, mamica facea smotru in casa (candidata perfecta la „gospodina lunii”). Pana intr-o zi  cand fetita nu a mai suportat replicile mamei:”nu pot acum mami, trebuie sa fac curat”, „nu am timp acum mami, trebuie sa pregatesc masa” si cu vocea ridicata i-a raspuns mamei:”mami, mereu alegi sa faci altceva decat sa te joci cu mine, preferi mereu curatenia, niciodata nu te joci cu mine”. Ce stiu despre prietena mea e ca aceasta „revolta” a schimbat-o, a fost ca un dus rece. Si-a dat seama ca prezenta ei conteaza in viata fetitei, iar acum  si-a schimbat total atitudinea, invatand sa o asculte si sa raspunda nevoilor ei. Pana la urma putina dezordine nu strica, important pentru mine e sa fiu langa ei cand ma striga si nu sa-mi fac casa stralucitoare cu posibilitatea sa imi fac machiajul in gresia din baie inlocuind oglinda. Multi parinti se lasa prinsi in problemele de la job, taticii vor sa faca  bani multi si cumpara copilului jucarii de ultima generatie. In parc nu-i scot, le pun tableta in mana si scapa de copil o buna bucata de timp. Mai bine iesiti cu copilul in parc, luati o minge, rachete tenis, role, bicicleta. Nu-mi amintesc de  vreo jucarie interesanta, in mintea mea apare tata cand imi arata cum sa merg pe bicicleta si mama cand  m-a invatat sa desenez.

                     Grea viata de  parinte insa asta-i fisa postului, iar salariul primit este de neinlocuit, dragostea lor si legatura creata sunt pe viata. Bucurați-vă de primii ani ai copilului vostru! Sunt clipe unice și minunate care nu se mai întorc! Asa ne putem retrai copilaria, reinvatam ce frumoasa-i joaca. Hai sa fim copii! Iar!

           Eu sorb din fiecare picatura si ii pup pe fiecare centimetru de piele fina, desenand in minte mea momentele de acum cu speranta sa nu uit ce traiesc. Un al 3-lea copil nu o sa apara, asa ca iau supradoza de Rares si Radu.

 O zi plina de… joaca!                                                               2015-09-22 11.32.10                                                                                                                                                           Ellie                                                               

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

Duminica in familie!

          Azi sotul este acasa, asa  ca”buna dimineata” am auzit cam pe la 09:30. Inca de aseara m-am anuntat ca vreau somn prelungit. Altfel vezi copacul din fata blocului, parca auzi in alt mod pasarelele si esti zambaret la vecinul care vede in geamul tau de la bucatarie mai ceva ca la Tv. Ne-am facut planul de bataie pentru minunata zi de toamna, prin casa am facut putina ordine, am pregatit ceva pentru micul dejun cu ganduri pentru masa de pranz si cina. Bebelusii rad, semn ca se bucura de prezenta tatalui. In timpul somnului de pranz al celor trei, am bucatarit rapid ceva pentru noi. Turat cuptorul la maxim bagand trei feluri de mancare. Cand sa clatesc si  eu ochii la Tv, aud din dormitorul mic „mamaaaa”, amandoi pruncii cocotati pe jucariile de plus si cu foame mare. Merg peste colegul de breasla si il anunt ca”gata somnul, nu suntem in vacanta”. Hranim progeniturile, rapid infulecam si noi din bucatele calde. Neuronii scaneaza sifonierul lor, al meu si privelistea de la geam ca sa-mi dau seama ce haine sa punem pe noi. Cum pijamalele nu sunt o varianta, rapid imi anunt prezenta la baie unde cheful se da intre dus si aranjatul parului(arata ca o claie, nu pot sa-mi fac cavalerii de cacao). Petrec ceva timp, na, sotul nu are cum sa comenteze, asul in maneca il detin eu(el a dormit vs eu gatit). Cum ies din baie,  tinta sar la sifonier lasand instructiuni clare legate de tinuta bebelusilor. Trec la sifonierul meu, simplu si rapid aleg din hainele care imi vin. Deja spiritele se incingeau, maraiala bebeluseasca se auzea si la vecini, asa ca am pornit Tv-ul pe ceva muzica, cu volumul tare ca sa acopar tipetele celor doi si topaiam sa le schimb starea(poate asa nu ne trezim cu protectia copilului la usa). Sotul inca plateste pentru acel somn, a carat carutul la masina, a montat puii in scoici.

         Hai cu locul de parcare, clar nu suntem singurii care au avut in plan plimbare in Tineretului. Gasit pretiosul loc, hai din nou la scos copil, montat in carut si repetat coregrafia ca na, asa-i cu gemeni. Mi-a placut ce am vazut, multe familii fericite, oameni zambitori, toti se bucurau de soare si de prezenta celor dragi. De la pusti de liceu pana la bunici, toti se tinau de mana si se priveau cu dragoste. De la ras de bebelus la latrat de catel, de la ciripit de pasarele la sunetul produs de batutul mingii pe asfalt. Azi lumea a fost plina de viata si cu pofta sa traiasca din plin bucarandu-se de ce au in jur.

          Ii privesc pe minionii mei,  fiecare cu o jucarie in mana, molfaind cu placere, cu ochii mari sa nu rateze nimic. Balele curg precum un  izvor si parca seamana cu cainii din rasa boxer. Nu puteam rata o vizita la standul cu inghetata si  vata de zahar. Am gustat cu pofta din pufosul alb si dulce ca la 5 ani cand am mancat prima data. Atata bucurie si zambete am vazut azi incat o sa imi ajunga pentru toata saptamana. Mi-am incarcat bateriile cu energie pozitiva, o simpla plimbare in parc facand minuni cu neuronii mei.

          Acum suntem acasa, asteptam sa adoarma puii nostri(nedormiti de la 14!!!) insa la cum ii vad cred ca nu o sa cedeze fara lupta in fata somnului. Jumatatea sta la bebelusi incercand sa-i adoarma, iar eu la calculator avand inca efectul asului din maneca.

          Sper ca si duminica voastra a fost plina de relaxare si alaturi de cei dragi. Nu as da pe nimic o duminica in familie.

O seara frumoasa!

                                Ellie          12048933_953042821420535_967330916_n

Munca in doi face minuni!

images

                   Ies din camera bebelusilor, in sfarsit au adormit dupa o lupta crancena de o ora intre somn si cheful de joaca. Pana la bucatarie, singurul neuron disponibil schiteaza planul de bataie pentru ce mai am de facut si ceva noutati pentru ziua de maine. Sunt intampinata de cosul de gunoi, plin pana la refuz. Dusul gunoiului intra in atributiile colegului meu de apartament, zis si sotul, insa se pare ca”of, chiuveta e plina” si  „cred ca galeata se vrea plimbata” nu au dat roade. Am observat ca  jumatatea mea functioneaza cu directive clare si precise:”du gunoiul !” sau „spala vasele !” au succes comparativ cu subtilitatile mai sus mentionate. Incep sa spal vasele, biberoanele asteptandu-si randul. Apa fierbinte imi aduce aminte de o cada plina cu spuma…ar suna de milioane urmatoarea invitatie: „draga mea, spuma te asteapta, mergi sa te relaxezi si continui eu cu vasele”, dar realitatea imi da  palme sa ma trezesc.

               In relaxarea mea cu spalatul biberoanelor, isi fac aparitia niste discutii pe care le-am auzit acum ceva zile la niste tipe, in parc, despre masculii lor. Sotul uneia dintre ele nu vroia sa adoarma copilul pentru ca isi pierdea rabdarea si dupa cinci minute il pasa  la ea. Celalalt domn considera ca sotia daca sta acasa trebuie sa fie 100% descurcareata, sa fie casa parfumata si copilul spalat, mancat si adormit plus cina calda si desert pe masa cand vine el dupa o zi la serviciu. Al meu sot fiind doua zile acasa si doua la job participa la treburile casei si la stat cu piticii(nu pot scrie de naspa ca dorm pe pres) insa nimeni nu-i perfect. De exemplu si el este fanul expresiei”eu merg si la servici ” de parca eu merg la spa cand sunt singura acasa cu puii. Fiind o echipa am facut o impartire a treburilor casnice, am impartit si orele de somn, cine sta noaptea de garda doarme la pranz si invers. Momentan merge acest plan, mai exista mici abateri de la traseu dar”ne racorim” si  reluam mersul lin al drumului.

              Barbatii care nu ofera ajutor nu inteleg de ce cand vin acasa nu mai gasesc sotia pe care ei o stiau si sunt intampinati de o straina in pijamale patate cu mancare, stoarsa de energie, cu mancare rece pe masa si in loc de zambet si sarut primesc un”buna” rece spus cu intonatie nervoasa. Sigur lucrurile s-ar schimba daca ar exista o contributie si din partea lor. Privesc in cuibul meu, ajutorul dat de sot este foarte important si doare lipsa lui cand este la job. Nu se pierde masculinitatea daca speli cu un mop sau stergi praful. Testat pe cobaiul personal. Daca ar exista mai multă implicare din partea lor, ar vedea ce inseamna o zi in tabara mamicilor.

            Incep sa cred ca toti sunt facuti din acelasi aluat, poate din cauza asta noi avem super puteri si reusim sa facem totul. Noi mamicile de baieti trebuie sa schimbam mersul lucrurilor. Promit de acum nurorilor mele ca o sa fac din R&R doi barbati pe care sa se bazeze, plus cu cunostiinte in ale manuirii aspiratorului si alte minuni in ale gospodariei. Comunicarea si impartitul activitatilor sunt cheia succesului. Imediat se face curatenia in doi …mai ramane timp apoi si de o scena din”Fifty shades of Grey” varianta romaneasca.

            Gata si ziua de azi, imi retrag trupul stors de energie spre pat si astept sa apara Mos Ene … sau mai bine  Christian  Grey.

Cu drag,

Ellie

P.S daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook Cufarul mamei.