Fericirea sta in lucrurile mici.

           Uff, ce vreme urata asupra „Micului Paris”… unde esti vara draga ? Stam toti patru in barlog si ne bucuram de noi, ascultam muzica, fiecare cu puiul  lui in brate, ne miscam trupurile in ritmul muzicii. Bebelusii rad zgomotos, semn ca le place. Au crescut foarte repede, de la statul pe spate la ridicat in picioare, de la zambete strengaresti la vorbit limba bebeluseasca. Am crescut si eu, am o alta viziune asupra vietii. Daca eram doar noi doi sigur nu acceptam sa stam in casa, nu eram multumita cu doar stat pe canapea la un film. Vroiam sus pe toc prin mall, o cina la restaurant si spart banii pe ceva accesorii sclipitoare.

          Acum tot ce vreau este doar timp alaturi de cei  trei,  joaca si hohote de veselie. Nu credeam ca o sa renunt la placerile mele, pe care le consideram importante. Acum toata zestrea mea sta in sifonier si in cutii de bijuterii avand compania prafului. Mereu auzeam vorbindu-se ca „fericirea sta in lucrurile mici”. O da, cat adevar vibreaza in fiecare litera. Uitam sa ne multumim cu putin si frumos. In zilele noastre bucuria de a avea un copil sta la  sfarsit de lista, primele trei locuri din clasament fiind ocupate de cariera, casa, masina. Trec anii si corpul femeii nu rezista acestui test si tot mai multe cupluri cand se hotaresc sa faca un copil greu reusesc sa conceapa. Toti banii din lume nu pot cumpara bucuria si setea de viata pe care ti le ofera un omulet pufos.

         Cei doi m-au invatat atat de multe lucruri, cel mai important este sa invat iar sa zambesc. Ii privesc acum, rad cu pofta, fericirea apare pe chipul lor, lui Rares ii apar gropitele in obrajii carnosi, iar  Raducu ne arata cei doi dintisori de jos. Uitam sa zambim, suntem superbi cand radem cu pofta, chipul se lumineaza, niciun machiaj profesionit nu reuseste asta. 

         Privesc pe geam (cristal devenit in urma slefuirii de ieri), stand la parter, magnolia din fata blocului imi bate, la propriu, in geam. Zaresc un cuib cu mama-gugustuc stand pe ouale in care se formeaza viata, avand doar cateva frunze deasupra capului. Si ea stie ca viata alaturi de puisori e frumoasa.

      Incepe ploaia, pentru prima data o ador pentru ca ne tine aproape, in cuib.

    P.S. Hai sa zambim, este gratis !

P.S.2 daca ti-a placut articolul, te invit sa-mi da-i un like pe pagina Facebook Cufarul mamei.

Zi frumoasa !

        Ellie2015-08-31 00.16.26

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s